Semne in Natura! - Cutremure

Matei 24:7 - Si, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume.

Luca 21:25 - Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate”

Luca 21:11 - Pe alocuri vor fi mari cutremure de pamant, foamete si ciuma; vor fi aratari inspaimantatoare, si semne mari in cer.

Isaia 29:6 - De la Domnul ostirilor va veni pedeapsa, cu tunete, cutremure de pamant si pocnet puternic, cu vijelie si furtuna, si cu flacara unui foc mistuitor.
Isus a prezis că răsturnări în natură vor anunţa venirea Lui.

Cutremurele de pământ şi furtunile distrugătoare au crescut în număr şi violenţă în ultimii ani; foametea face ravagii pe zone mai întinse cu populaţie mai numeroas. În Turcia şi Peru au fost cutremure care au omorât mii de persoane. Biafra şi alte zone au fost lovite de foamete cruntă. Cel mai mare dezastru al secolului a lovit Pakistanul în 1970. Ciclonul şi valul oceanic provocat de el au făcut milioane de victime. Calamităţile în văzduh, pe mare şi pe uscat anunţă venirea Domnului Isus.

Socotind numai acele cutremure de pământ care au provocat pierdere de vieţi omeneşti şi de bunuri, Societatea Britanică pentru Înaintarea Ştiinţei a publicat cifre care arată că secol după secol, în era creştină a avut loc o creştere în numărul cutremurelor distrugătoare। Primul secol a fost martor la numai 15 asemenea tulburări în natură. Secolul al XIX-lea a raportat 2।119 cutremure distrugătoare. Aceste cifre confirmă profeţia lui Isus.

La ora 4.30, in dimineata zilei de 1 ianuarie 1994, un cutremur a zguduit orasul Northridge, la 30 km spre nord de Los Angeles. Cutremurul, care a durat 20 de secunde, a distrus 10 poduri rutiere si a dus la inchiderea a trei autostrazi importante.

Saizeci de oameni au fast ucisi si 25 000 au ramas fara locuinta. Northridge este plasat pe o folie core porneste din folia Son Andreas si se lndreapta spre ocean. Aceasta este una dintre zonele cele mai expuse la cutremure din intreaga lume, aici fiind inregistrate mai mult de 20 000 de cutremure anual. Cutremurul Northridge, care a avut 6,7 grade pe scara Richter, a lovit regiunea de coasta a Los Angeles-ului, provocand moartea a 57 de persoane si ranirea a altor cateva mii.

Cand drumul iti fuge de sub picioare Valencia, SUA

Cutremurul Northridge, numit asa dupa micuta localitate din San Fernando Valley, California, unde a fost localizat epicentrul seismic, i-a trezit pe toti locuitorii din regiunea Los Angeles la ora 04:30 dimineata, pe 17 iunie 1994. Trepidatiile celui mai mare cutremur inregistrat intr-o zona urbana americana din 1933 (cand s-a produs cutremurul de la Long Beach) incoace au fost atat orizontale, cat si verticale. Miscarile de forfecare au distrus iremediabil mii de blocuri de apartamente sau centre de afaceri, garaje supraetajate, segmente masive de autostrazi.
Cea mai afectata arie a fost probabil cea a cartierului rezidential Santa Monica (L.A.), unde numeroase cladiri erau construite pe structuri de lemn.

SAN FRANCISCO, 1906
Un cutremur devastator a zguduit orasul San Francisco la ora 5.12, in ziua de 18 aprilie 1906. Cutremurul a aiuns sa dureze aproape 1minut, caci falia San Andreas a alunecat cu cca 6 m de-a lungul a 430 km din lungimea sa. Au fost distruse aproximativ 28 000 de cladiri, strazi intregi ajungand niste ruine. Dintr-o populatie de 400 000 de locuitori, cel putin 3000 de oameni au fost ucisi si 225 000 au ramas fara adapost. In 1906, majoritatea cladirilor din San Francisco care au rezistat cutremurului, nu au putut rezista incendiilor. Multe dintre acestea au fost cauzate de sobele supraincalzite. Tevile de apa au fost sparte de cutremur la marginile orasului, apa necesara stingerii incendiilor devenind astfel foarte putina sau chiar inexistenta. Incendiile nu au putut fi stinse timp de trei zile, supravietuitorii incercind sa ajunga in zone sigure, aflate doar in ofara orasului.

San Francisco, 18 aprilie 1906, 5:12 a.m.Cutremurul din San Francisco, de pe 18 aprilie 1906, a fost seismul major care a lovit orasul vest-american si coasta Californiei de nord, miercuri, 18 aprilie, la ora 5:12 dimineata. Cea mai larg acceptata estimare a magnitudinii acestui seism este de 7,8 grade pe scala Moment Magnitude (Mw) - versiunea modernizata a scalei Richter.

Epicentrul groaznicului sinistru a fost la circa doua mile (adica trei kilometri) de oras, in punctul Mussel Rock, pe coasta Tinutului San Mateo. S-a propagat in lungul celebrei Falii San Andreas, la nord si la sud, pe o lungime totala de 296 de mile (adica 477 de kilometri). Dansul placilor tectonice a fost simtit din Oregon pana la Los Angeles, pana in centrul continentului nord-american, in desertul Nevada. Cutremurul in sine si incendiile care au urmat sunt recunoscute ca formand impreuna unul dintre cele mai crunte dezastre naturale din istoria Statelor Unite ale Americii. Clopotul mortii, tras de acest dezastru, precum si incendiile care au urmat, au dus la cea mai mare pierdere de vieti omenesti din istoria Californiei.

Impactul economic a fost comparat cu cel rezultat in urma uraganului Katrina. Au fost distruse in jur de 500 de cladiri, numai pe Van Ness Avenue (foto). In haosul de dupa sinistru, politia a tras in plin si a ucis in jur de 500 de persoane. A fost necesara construirea, dupa cutremur, a 11 tabere de refugiati.

Cutremurul din Alaska - 1964
La 27 martie 1964, un cutremur a lovit orasul Anchorage din Alaska, provocand o alunecare de teren si ucigind 131 de oameni. Casele ce fusesera construite pe roca friabila si pe pamant au fost purtate la mari distante de alunecarea de teren - unele chiar la distante de 600 m. Epicentrul a fost descoperit la 130 km de Anchorage, iar hipocentrul 20 km adancime fata de suprafata. Cutremurul a cauzat si un fenomen de tip tsunami care a lovit coasta Alaskai cu valuri mai inalte de 5 m, ajungand pana in California .

In ziua de 27 martie 1964 la ora 3:36 a.m., a fost inregistrata o zguduitura cu epicentrul in adancurile fiordului Collage, din Prince William Sound. Seismul a masurat 9,2 grade pe scara Richter. Acesta a fost cel mai puternic cutremur consemnat in Statele Unite si al doilea din toate timpurile, dupa cutremurul chilian din 1960, si a durat 4 minute.

Cutremurul a afectat o suprafata de 130.000 km patrati. Insula Kodiak si multe alte areale au suferit miscari pe verticala de circa 15 m. Cutremurul a produs un eveniment iesit din comun-deplasarea unei intregi insule (Latouche) cu 18 m la sud de pozitia sa initiala. Asezarile umane au suferit, la randul lor pagube. Cel mai grav afectat oras a fost Anchorage, situat la 120 km de epicentru. Orasul Portage s-a scufundat cu aproape 3 m. Disperati, locuitorii l-au abandonat pentru totdeauna.
Cea mai mare parte a pagubelor nu au fost produse de cutremur, ci de tsunami-ul cauzat de acesta. La cateva minute dupa ce a inceput cutremurul, primul val a si ajuns pe coasta. In total, au fost cinci valuri sosite la intervale diferite, unele la mai mult de o ora. http://www.catastrofe-naturale.ro/cutremurul-din-vinerea-mare-1964-sua/

Cutremurul din Chile - 22 mai 1960 (9,5 grade pe scara Richter)

Insula Pastelui
Marele cutremur chilean din 1960 a provocat trei valuri tsunami care au traversat Pacificul. In drumul lor, au lovit Insula Pastelui, o mica insula vulcanica de aproape 3800 km, din largul coastei sud - americane. Tsunami a culcat la pamant cateva dintre misterioasele statui de piatra pentru care insula este vestita.
Acesta a fost cel mai violent cutremur inregistrat vreodata, cu o magnitudine de 9,5 grade pe scara Richter. In ziua precedenta - 21.05.1960 un cutremur de 7,7 grade pe scara Richter a zguduit peninsula Arauco, afectand multe case si distrugand cladiri istorice din orase precum Concepcion, Coronel, Lota si Arauco. Mai multe sute de oameni au fost ucisi in somn, sub daramaturile propriei locuinte. Guvernul s-a temut de o situatie chiar si mai grava. Totusi, numarul victimelor nu a fost atat de mare cat ar fi putut sa fie, oamenii reusind sa iasa din case cand au simtit primele miscari. Acest cutremur a fost un simplu avertisment. In ziua urmatoare, un seism mult mai puternic avea sa devasteze regiunea Valdivia.

In ziua de 22.05.1960, la ora 2:55 p.m., seismologilor nu le venea sa creada cea ce indicau echipamentele de detectie: 9,5 grade pe scara Richter. Dintre toate cutremurele cunoscute, acesta a fost cel mai intens, cel care a eliberat cea mai mare energie, dar, din fericire, nu si cel care a produs cele mai multe victime. http://www.catastrofe-naturale.ro/cutremurul-din-chile-1960/

Supranumit Cutremurul Valdivian (in spaniola, Terremoto de Valdivia), este cel mai puternic seism inregistrat vreodata de seismografe, cotat ca ar fi avut 9,5 grade Mw. A avut loc la inceputul dupa-amiezii si valul tsunami rezultat a afectat coastele sudice chiliene, Argentina, Hawaii, Filipinele, Noua Zeelanda si Insulele Aleutine, in largul Peninsulei Alaska.
Epicentrul sau a fost langa orasul chilian Valdivia, la circa 700 de kilometri distanta de Santiago de Chile. A cauzat valuri de 25 de metri inaltime, care au maturat coastele statului Chile. Valul tsunami principal a traversat Oceanul Pacific si a devastat Insula Hilo din arhipelagul Hawaii. Alte valuri, inalte de peste 10 metri, au fost inregistrate la 10.000 de kilometri de epicentru. Daca nu ar fi fost un cutremur, am spune ca a reprezentat o desfasurare de forte de-a dreptul grandioasa. http://www.ziare.com/actual/international/11-03-2007/cele-mai-mari-cutremure-din-ultimii-100-de-ani-165834

Semne in Cer! - (partea a-IV-a)

Ioel 2:31 Soarele se va preface în întuneric, şi luna, în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.

Matei 24:29 - Indata dupa acele zile de necaz soarele se va intuneca, luna nu-si va mai da lumina ei."

Luca 21:25 Vor fi semne în soare, în lună şi în stele.

Fapte 2:20 Soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită.

Apocalips 6,12-13: “Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele şi stelele au căzut din cer pe pămînt."

Isus a prezis chiar aceste lucruri, dar a prezis şi CÂND se vor întâmpla. Notaţi, aceste semne urmau să apară "îndată după acele zile de necaz" Matei 24:29. Care zile? În versetele de mai înainte, Isus vorbise despre persecuţia îndreptate împotriva urmaşilor Săi credincioşi. El îndreptase atenţia ascultătorilor Lui spre cartea lui Daniel şi le ceruse să înţeleagă lucrurile (v.15). În Daniel 7:25 citim despre o perioadă de persecuţie venind asupra adevăraţilor creştini. Istoria ne spune că aceasta s-a întâmplat în Evul Mediu, când milioane şi-au pierdut viaţa pentru credinţa lor. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea totuşi, persecuţia era practic încheiată. Uimitor de văzut, în anul 1780 şi 1833, deci "îndată după acele zile de necaz", semnele remarcabile prezise de Isus au apărut pe cer! Ceasul lui Dumnezeu merge precis.

La 19 mai 1780 soarele s-a întunecat într-un mod supranatural.

Iata ce scrie The Guide to Knowledge, or Repertory of Facts, publicat de Robert Sears, p. 428:

"La 19 mai 1780 o întunecime neobişnuită a soarelui a avut loc deasupra nord-estului Statelor Unite (New England), întinzându-se şi asupra Canadei. Ea a durat cam paisprezece ore… Întunericul a fost atât de mare că oamenii n-au fost în stare să citească scrierea obişnuită nici să vadă cât este ceasul, sau să-şi vadă de treburile obişnuite fără să aprindă lumânări. Păsările s-au dus la culcare. Obiectele nu puteau fi văzute decât la o foarte mică distanţă de ochi, şi totul avea înfăţişarea nopţii. Cauzele acestor fenomene sunt necunoscute.

Cu siguranţă ele nu erau rezultatul eclipselor.

Seara lumea a aşteptat luna să răsară la ora nouă. Dar deşi era timpul lunii pline, în seara aceea ea nu dădea nicio lumină. Ea avea o culoare întunecată, roşie-închisă cum este sângele, chiar aşa ca în prezicerea lui Ioel (2:31)."

R.M. Devens scrie in Our First Century, p. 89: "Aproape cel mai tainic şi încă neexplicat fenomen de felul acesta, dacă nu chiar singurul", este ziua întunecată de la 19 mai 1780, întunecarea cea mai inexplicabilă a întregii părţi vizibile a cerului şi a atmosferei din Noua Anglie".

Un martor ocular care trăia în Massachusetts descrie evenimentul în felul următor:
"Dimineaţa soarele a răsărit pe un cer curat. Dar în scurtă vreme a fost acoperit. Norii au coborât negri şi ameninţători şi din ei izbucneau fulgere şi se rostogoleau tunete, căzând şi puţină ploaie. Către ora nouă, norii s-au subţiat şi au luat o culoare ca arama sau alama, iar pământul, stâncile, copacii, clădirile, apele şi oamenii au fost schimbaţi de această lumină ciudată, nepământeană. Câteva minute mai târziu, un nor negru şi greu s-a răspândit pe tot cerul, în afară de o fâşie îngustă la orizont, şi era atât de întuneric cum este de obicei vara la ora nouă seara".

"Teama, îngrijorarea şi groaza au umplut treptat sufletele oamenilor. Femeile
stăteau la uşă privind tabloul întunecat; oamenii s-au întors de la munca câmpului; tâmplarul şi-a lăsat uneltele, fierarul şi-a părăsit foalele, negustorul tejgheaua. Şcolile şi-au suspendat cursurile, iar copiii au fugit tremurând acasă. Călătorii s-au oprit la ferma cea mai apropiată. Ce se va întâmpla? şopteau toate buzele şi se întrebau toate inimile. Părea ca şi cum un uragan era gata să sufle peste toată ţara sau ca şi cum venise ziua încheierii tuturor lucrurilor".

Au fost aprinse lumânări, iar focul din cămin lucea ciudat ca într-o seară de toamnă fără lună. Păsările s-au retras în coteţe şi s-au dus la culcare, vitele s-au înapoiat în staul ca pentru noapte şi rumegau. Broaştele orăcăiau, păsările cântau cântece de seară, iar liliecii zburau. Însă oamenii ştiau că nu venise noaptea".

Dr. Nathanael Whittaker, pastorul bisericii Tabernacol din Salem, a ţinut slujba religioasă în casa de rugăciune, ţinând o predică în care a susţinut că întunecimea era supranaturală.

The Essex Antiquarian, Apri, April 1889, vol. 3, nr. 4, p. 53.54 scrie: "S-au ţinut adunări în multe alte locuri. Textele biblice pentru aceste predici neprevăzute erau fără excepţie acelea care arătau că întunericul era în acord cu profeţia Scripturii" Întunericul a fost foarte dens la scurtă vreme după ora 11."

William Gordon scrie in cartea sa History of the Rise, Progress and Establishment of the Independence of the U.S.A., vol. 3, p. 57:

"Într-o mare parte a ţării întunericul a fost atât de mare în timpul zilei, încât oamenii n-au putut vedea cât este ceasul, n-au putut mânca şi nici nu şi-au putut îndeplini treburile lor casnice fără lumina lumânărilor. Întinderea acestei întunecimi a fost extraordinară. A fost văzută cu mult mai spre răsărit decât la Falmouth. Către apus, ea a ajuns la cea mai îndepărtată parte din Connecticut şi la Albany. Spre sud, a fost observată de-a lungul ţărmului mării, iar spre nord la limita până la care se întind aşezările americane. Întunecimea intensă a zilei a fost urmată, cu o oră sau două înainte de cădereaserii, de un cer în parte curat, iar soarele a apărut cu toate că era încă voalat de o ceaţă întunecată şi deasă."

De asemenea Isaiah Thomas scrie in Massachusetts Spy: or American Oracle of Liberty, vol. 10, nr. 472, May 25, 1780: "După apusul soarelui, norii s-au îngrămădit şi s-a întunecat foarte repede" Nici întunericul nopţii n-a fost mai puţin obişnuit şi mai puţin înfricoşat decât acela al zilei; cu toate că era aproape lună plină, nu se putea vedea nici un obiect decât cu ajutorul unei lumini artificiale care, atunci când era privită din casele învecinate şi din alte locuri îndepărtate, părea ca un întuneric egiptean prin care abia puteau pătrunde razele".

Un martor ocular al acestei scene spunea: "Nu puteam să înţeleg că, dacă orice corp luminos din Univers ar fi fost îmbrăcat într-o întunecime de nepătruns sau şi-ar fi încetat existenţa, întunericul n-ar fi fost mai complet" (Scrisoarea trimisă de Dr. Samuel Tenney, din Exeter, New Hampshire. Decembrie 1785, în Massachusetts, Historical Society Collections, 1792, prima serie, vol. 1, p. 97). Cu toate că la ora nouă seara răsărise luna şi era aproape plină, n-a avut puterea să risipească umbrele de moarte. După miezul nopţii întunericul a dispărut, iar luna, când a fost văzută imediat după aceea, avea culoarea sângelui.

Ziua de 19 mai 1780 a rămas în istorie ca "Ziua întunecoasă". Din vremea lui Moise n-a mai fost o întunecime de aceeaşi densitate, întindere şi durată, care să fi fost înregistrată vreodată. Şi întreaga descriere a acestui eveniment, aşa cum ne este redată de martorii oculari, este desigur confirmarea cuvintelor Domnului, raportate de proorocul Ioel cu 25 de veacuri mai înainte de a fi împlinite: "Soarele se va întuneca, iar luna se va preface în sânge înainte de a veni ziua cea mare şi grozavă a Domnului (Ioel 2,31). Hristos îi îndemnase pe copiii Săi să fie atenţi la semnele revenirii Sale şi să se bucure când vor vedea semnele revenirii Regelui lor.

Ziua întunecata si înrosirea lunii au avut loc la data de 19 mai 1780 pe o uriasa întindere a coloniilor nord americane unde erau cei mai multi credinciosi. De la orele 10 ziua si pâna noaptea târziu, atmosfera s-a umplut de un întuneric dens, ca într-o noapte înnorata. Când întunericul s-a mai risipit în timpul noptii, luna a aparut pe cer ca o pata de sânge. Savantii n-au reusit sa explice fenomenul care n-a fost o eclipsa. Pâna astazi nu se cunosc cauzele, s-au facut doar presupuneri. Contemporanii care studiau Biblia au recunoscut în acest fenomen al doilea semn, în ordine cronologica.

Ceea ce a făcut ca acest semn să fie şi mai impresionant a fost faptul că timpul împlinirii lui fusese precis arătat. În discuţia Mântuitorului cu ucenicii Săi de pe Muntele Măslinilor, după descrierea perioadei lungi de încercare pentru biserică -cei 1260 de ani de persecuţie papală - cu privire la care El făgăduise că necazul avea să fie scurtat, a menţionat câteva evenimente care aveau să preceadă venirea Sa şi a fixat timpul când primul dintre ele urma să fie văzut: Dar "în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei" Marcu 13,24

Poetul Whittier vorbeşte astfel despre această zi de neuitat:

"Era intr-o zi de mai a anului indepartat 1870 cand a cazut

Peste viata infloritoare si dulce de primavara,

Peste Pamantul proaspat, si pe cer la pranz,

Un intuneric mare infricosator,

Barbatii se rugau si femeile plangeau; toate urechile au fost indreptate

Pentru a auzi furtuna distrugatoare a trambitei

Sfaramand cerul negru."

Mai multe despre acest eveniment pe care oamenii l-au numit "Ziua Judecatii" de la 19 mai 1780 puteti citi in lb. engleza pe site-urile de mai jos:

http://www.wired.com/science/discoveries/news/2008/05/dayintech_0519

http://www.associatedcontent.com/article/1415352/may_19_1780_the_day_of_darkness_for.html?cat=37

http://www.scientificblogging.com/news_releases/judgment_day_may_19_1780

http://www.islandnet.com/~see/weather/almanac/arc2004/alm04may.htm

Semne pe Pamant! - Un Cutremur Profetic!

Matei 24:7 "Pe alocurea vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi."

Luca 21,25.26: “Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.”

Hristos îi îndemnase pe copiii Săi să fie atenţi la semnele revenirii Sale şi să se bucure când vor vedea semnele revenirii Regelui lor.

Şi ca o împlinire a acestei proorocii, în anul 1755 a avut loc cel mai groaznic cutremur care a fost cunoscut vreodată. Deşi în general este cunoscut sub numele de cutremurul din Lisabona, el s-a întins pe o mare parte din Europa, Africa şi America. A fost simţit în Gröenlanda, în Indiile de Vest, în insulele Madeira, în Norvegia şi Suedia, Marea Britanie şi Irlanda. El s-a extins pe o suprafaţă de 4 milioane de mile pătrate.

In Africa, şocul a fost aproape tot atât de puternic ca şi în Europa. O mare parte a oraşului Alger a fost distrus; iar la o mică distanţă de Maroc, un sat de 8 sau 10.000 de locuitori a fost înghiţit cu totul. Un val uriaş a măturat coasta Spaniei şi a Africii, inundând oraşe şi provocând o mare distrugere. În Spania şi Portugalia, şocul s-a manifestat cu o violenţă extremă. La Cadix, valul fluxului se spune că a fost de 18 metri înălţime.

Sir Charles Lyell scrie in cartea sa Principles of Geology, p. 495:

"Munţii cei mai mari din Portugalia au fost zguduiţi puternic, din temelie, iar unii dintre ei s-au despicat din vârf şi s-au rostogolit într-un mod ciudat, părţi mari dintre ei fiind aruncate în văile învecinate. S-a spus că au ieşit flăcări din aceşti munţi.

La Lisabona, în adâncurile pământului s-a auzit un bubuit de tunet şi îndată după aceea o zguduitură puternică a distrus o mare parte din oraş. În timp de aproximativ şase minute, au pierit 60.000 de persoane. La început apele oceanului s-au retras lăsând ţărmul uscat, apoi au revenit cu violenţă, ridicându-se cu 15 metri şi chiar mai mult deasupra nivelului obişnuit. Printre alte ravagii care au avut loc la Lisabona în timpul catastrofei, a fost şi prăbuşirea unui chei nou construit, în întregime din marmură, imens de costisitor. Un mare număr de oameni se refugiaseră acolo, căci părea un loc sigur de scăpare, în care ar fi fost la adăpost de căderea zidurilor; dar deodată cheiul s-a prăbuşit cu toţi oameni de pe el şi nici un om n-a mai ieşit la suprafaţă."

François Marie Arouet este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari iluministi si ganditori francezi. Rationalist convins, filozof, scriitor, pamfletist, Voltaire, a fost mai tot timpul in contradictie cu timpul sau. De multe ori inchis datorita convingerilor sale, a atacat si ridiculizat in scrierile sale aristocratismul si crestinismul timpului sau. In special, religia crestina, avea darul sa-i trezeasca cele mai neplacute sentimente: “Creştinismul este cea mai ridicolă, cea mai absurdă şi cea mai sângeroasă religie care a infectat vreodată pământul”. Scoasa din contextul istoric si religios in care a trait Voltaire, afirmatia este cu adevarat zguduitoare.

Insa pentru el, crestinismul insemna de fapt catolicismul secolului 18. Dar si despre crestini afirma ca daca “vor ca noi să credem într-un Mântuitor atunci ar trebui ca ei să arate ceva mai mântuiţi.” Totusi, in acesta privinta, afirmatia lui Voltaire nu este chiar exagerata.Era trecut bine de 60 de ani (ajuns deja la culmea maturitatii sale artistice), cand a scris un poem la comanda. Nu vreun imparat sau nobil, vreo printesa sau vreun prieten i-a cerut lucrul sau altcineva ci altceva.

“Şi pe când cei crezuţi înţelepţi raţionează,

Un cutremur cumplit Lisabona-o ruinează,

Şi-alte treizeci cetăţi cad sub greul dezastru

Pe ‘ntreg Tage de-alung, pân’la oceanul albastru

Iar, natura de-o‘ntrebi, mut e pământul şi cerul

Ne trebuie Dumnezeu, să ne explice misterul.

Numai El ştie tot; la El totu-i lumină

Mângâierea’i la El şi înţelepciunea deplină.

Trecutul nostru e doar o amintire prea tristă;

Prezentul e îngrozitor, dacă viitor nu există.

Dacă mormântu-a distrus pe om – suflet, substanţă

‘Mâine-o fi, poate, mai bine’, - iată-a noastră speranţă!‘

Toate bune sunt azi’ – se amăgesc oamenii-n toate

Şi-aşa doar Dumnezeu, numai El are dreptate!”

Ce l-a determinat pe Voltaire sa scrie aceste randuri? Pentru ca, asa cum lesne se poate observa, el nu doar consemneaza un eveniment ci incearca sa inteleaga substanta tragediei si eventual sa-i atribuie semnificatii speciale, nebanuite, misterioase dar fatidice.

In cartea "Colectia Dezastre naturale - Cutremurele" la pagina 16 si 17 este descris acest cutremur profetic mai pe larg:

"In dimineata zilei de 1 noiembrie 1755, o mare parte a celor 275000 de cetateni ai Lisabonei se aflau in biserica, aprinzand lumanari pt. Sarbatoarea Tuturor Sfintilor.

La 9.40, credinciosii din catedrala portugheza centrala au auzit deodata un zgomot asurzitor.
Catedrala s-a zguduit si oamenii au fugit in strada pentru a vedea cum pamantul se ridica in miscari ondulate. Cladirile din tot orasul au inceput dintr-o data sa se darame ucigand mii de oameni. Multi supravietuitori au fugit spre port, dar acolo au privit cu oroare cum se ridicau valuri uriase pe fluviul Tajo dinspre Oceanul Atlantic. Primul dintre acestea a lovit portul la ora 11 .00. Dar ce era mai rau abia urma. In cateva ore, sobele supraincalzite si lampile de iluminat au provocat incendii, raspandite rapid de vanturile puternice. Un incendiu urias a cuprins orasul arzand toate ramasitele din lemn ale cladirilor precum si corpurile celor decedati. Acest cutremur teribil impreuna cu inundatiile si incendiile care au urmat au ucis oproximativ 60 000 de oameni.

Aproape trei sferturi dintre cladirile Lisabonei au fost distruse. Se stie din documente ca toate cele 40 de biserici parohiole ale orasului au avut de suferit, jumatate fiind complet distruse.
Incendiile nu au putut fi stinse zile de-a randul."

In romanul Candide din 1759 Voltaire scrie despre cutremurul din 1 noiembrie 1755:

"Au simtit cum tremura pamantul sub ei. Marea clocotea in port si izbea vasele ancorate. Virtejuri de flacari si cenusa cuprinsesera strazile si pietele, casele se prabuseau, acoperisurile cadeau pana la temelii si temeliile insele se sfaramau..."

"Filozoful german Immanuel Kant (1724-1804) relata ca inainte de cutremur cu opt zile, la Cadiz, un port spaniol nu departe de Lisabona, pamantul s-a umplut de viermi, care au iesit brusc din pamant."

http://www.scribd.com/doc/16044031/Colectia-dezastre-naturale-Cutremurele

Encyclopedia Americana, art.Lisabon, ed. 1831 scrie:

"Zguduitura cutremurului a fost urmată imediat de prăbuşirea tuturor bisericilor şi
mănăstirilor şi aproape a tuturor clădirilor publice mari şi a peste un sfert din celelalte
case. La aproape două ore după cataclism, focul a izbucnit în mai multe cartiere,
mistuind oraşul cu deosebită violenţă timp de trei zile, încât acesta a fost cu totul
pustiit. Cutremurul s-a produs într-o zi de sărbătoare, când bisericile şi mănăstirile erau
arhipline de oameni, dintre care foarte puţini au scăpat".

Groaza poporului era dincolo de orice imaginaţie. Nimeni nu plângea, era mai presus de lacrimi. Toţi alergau încoace şi încolo, înnebuniţi "Misericordia! A venit sfârşitul lumii!" Mamele îşi uitaseră copiii şi alergau ţinând crucifixuri în braţe. Din nefericire, mulţi au alergat în biserici pentru ocrotire; dar în zadar se invocau lucrurile sfinte. În zadar îmbrăţişau altarele sărmanele făpturi; statui, preoţi şi oameni au fost îngropaţi într-o ruină comună". S-a apreciat că 90.000 de persoane şi-au pierdut viaţa în acea zi fatală."

Revista Magazin relateaza si ea despre "Marele cutremur de la Lisabona":

"Ramas in istorie drept unul dintre cele mai groaznice dezastre naturale, seismul declansat in dimineata zilei de 1 noiembrie 1755 la Lisabona a rapus intre 60.000 si 100.000 de oameni. Urmat de un tsunami gigantic si un incendiu de proportii, cutremurul a dus la distrugerea aproape totala a capitalei portugheze, accentuând tensiunile politice si dând o grea lovitura ambitiilor Portugaliei, de a fi considerata o mare putere coloniala.

Rapoartele contemporane sustin ca miscarile tectonice au durat sase minute, provocând gigantice fisuri, largi de pâna la cinci metri! Putinii supravietuitori s-au refugiat, ingroziti, pe malul marii, pentru a fi martorii unui fenomen neobisnuit: oceanul s-a retras spre larg, sute de metri in adâncime, dând la iveala numeroase epave, esuate in ultimele secole. La circa 40 de minute dupa incetarea cutremurului, un enorm tsunami a maturat coasta, ucigând majoritatea supravietuitorilor.

In zonele neatinse de acest val urias, au izbucnit incendii care au durat zile in sir. Miscarile seismice au fost simtite insa nu doar in Portugalia, ci chiar pâna in Finlanda si nordul Africii. Valuri inalte de peste 20 metri au distrus asezarile de pe tarmurile Africii de Nord dar si a insulelor Martinica si Barbados. Regele Joao I a avut un noroc fabulos, scapând cu viata fiindca plecase din Lisabona in ziua precedenta, la rugamintea fiicei mezine, dornice de o vacanta la tara...

http://www.revistamagazin.ro/content/view/5750/33/

Pe 1 Noiembrie 1755, un seism cu magnitudinea de 9 grade pe scara Richter a lovit capitala Portugaliei, Lisabona, la orele diminetii, putin dupa 9.30. Era sarbatoarea religioasa a tuturor sfintilor, cand majoritatea locuitorilor orasului participau deja in biserici sau catedrale la solemna slujba sau se aflau pe strazi in drum spre lacasurile de inchinare. Se aproximeaza ca seismul a durat intre 3 si 6 minute ceea ce a provocat fisuri largi de 5 metri in pavajul din centrul orasului si prabusirea in proportie de 85% a tuturor cladirilor.

In cateva minute Lisabona s-a tranformat in ruine. Unii supravietuitorii, dintre cei care nu se aflau in momentul socului seismic in cladiri, au fugit disperati spre cheiul portului, refugiindu-se pe docul de marmura, recent inaugurat, pentru a scapa de prabusirea cladirilor din oras. Insa dupa 40 de minute, un tsunami urias de peste 10 metri inaltime a inecat practic portul si centrul orasului. In zonele neafectate de tsunami a izbucnit un incendiu teribil care a mistit orasul, timp de 5 zile.

Unda seismica s-a resimtit in Europa, Africa de Nord, Groenlanda, Norvegia Finlanda, Marea Britanie si Irlanda. O parte a orasului Alger a fost complet distrusa de acelasi cutremur. Bilantul final a fost cumplit pentru vremea aceea: intre 60.000 si 90.000 de victime numai in Lisabona si orasele invecinate si inca 10.000 in Maroc.

Insa dincolo de incredibilele pagube materiale si umane, cutremurul din Lisabona, nu a fost cel mai devastator din istoria lumii dar cu toate acestea, a avut cel mai puternic impact geografic, cultural si psihologic din toata istoria consemnata a seismelor.

De ce? Contextul social religios al vremii a atras atentia cercetatorilor Bibliei deoarece pentru multi interpreti ai Scripturilor acesta marca o anumita perioada din calendarul profetic - asa numita vreme a sfarsitului.

http://seismo.berkeley.edu/blogs/seismoblog.php/2008/11/01/today-in-earthquake-history-lisbon-1755

"Nu există nici o vizită divină, care ar putea avea o influenţă atât de generala asupra păcătoşilor ca un cutremur." (Scrisoare de la John Wesley la Christopher Hoppeer, octombrie 1777, în Cutremurul de la Lisabona de către TD Kendrick, publicat 1956 de către Methuen & Co Ltd.)

Semne in Cer! - (partea a III-a)

Matei 24,29: “Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vor fi clătinate.”

Aici sunt evenimente precise arătate în Cuvântul lui Dumnezeu. S-au împlinit ele? S-a dovedit adevărată profeţia lui Isus? Aceste semne au fost văzute înainte de începutul sec. al XIX-lea.

Astazi am sa va vorbesc despre cel de-al treilea semn profetic care a avut loc in cer si anume ploaia de stele cazatoare de la 13 noiembrie 1833 cand stelele au căzut aşa cum prezisese Isus. Acesta a rămas cel mai mare spectacol meteoric înregistrat vreodată.

"Din Golful Mexic până la Halifax, până când revărsatul zorilor au pus cu greu capăt acestui spectacol, cerul a fost brăzdat în toate direcţiile de trasee strălucitoare şi luminate de globuri de foc majestoase" History of Astronomy in the Nineteenth Century, Agnes M. Clarke, p. 328.

O uimitoare ploaie meteorica descrisa in multe carti de istorie si enciclopedii. Unii observatori au estimat un numar de 200.000 pe ora cazand timp de 5-6 ore. In cartile de astronomie se spune ca centrul ploii de stele a fost secera din Constelatia Leului.

Timp de patru ore, oamenii din America de Nord, din Canada până în Indiile de Vest, din California până la vasele din Oceanul Atlantic, au privit milioane de stele căzătoare de diferite culori pe cer. Lumina care venea de la aceşti meteori era suficientă pentru citirea scrierii obişnuite de tipar, cu puţină dificultate. Lumea n-a mai văzut aşa ceva nici înainte, nici după aceea.

Caderea de stele din 13 Noiembrie 1833 a fost o reprezentare extraordiara a unor artificii ceresti, probabil cel mai important eveniment vazut pe fata pamantului!

A fost observat in toata America de Nord si se estimeaza ca 2000000 de stele au cazut pe ora intr-o perioada de 5 sau 6 ore... Oamenii s-au gandit cu siguranta ca este Ziua Judecatii. Astfel ca atunci cand marele ceas profetic al lui Dumnezeu a batut - semnele in ceruri au aparut.
http://science.nasa.gov/NEWHOME/HEADLINES/ast22jun99_2.htm

Caderea stelelor, în singurul sens real în care poate avea loc un asemenea fenomen, a fost impresionanta ploaie de meteoriti din noaptea de 12-13 noiembrie 1833, vazuta deasupra statelor estice ale Americii de Nord. Savantii au dovedit ca este vorba de un curent meteoric (al Leonidelor) prin care pamântul trece la interval de circa 33 de ani. In 1766, fenomenul fusese observat în zona sudamericana a Atlanticului. Pe la 1866 a fost vizibil deasupra unor întinderi din Europa si Asia. Istoria a mai înregistrat ploi meteoritice, dar se pare ca niciuna nu se poate compara cu aceea de la 1833.

Iata ce scrie site-ul Stiinta Cosmica (Spatiala) despre acest eveniment:
"Curentul de meteoriti Leonide : O furtuna infricosatoare
Curentul de meteoriti Leonide din 1833 este un eveniment de invatatura . Oamenii au fost treziti de un cer care părea in flăcări, stralucind cu dungi de lumina care erau inexplicabile omului obisnuit al acelui timp."

"Dar ceea ce a avut loc atunci când Leonīdele s-au întors în 1833 a fost mult dincolo de ceea ce a văzut vreodată cineva, sau chiar si-ar fi imaginat posibil. Pentru mai multe ore peste Statele Unite, a existat o furtuna continua de mii şi mii de meteoriti, la un moment dat. O estimare a fost că peste 240,000 meteoriti au căzut în această perioadă, atât de multi meteoriti pe cer la un moment dat, că multe persoane s-au trezit din paturile lor şi se uitau la cer, în panica, crezând ca cerul era in flacari. Mulţi se temeau că era sfârşitul lumii si s-au ingrozit de ceea ce vor vedea in zori. " http://www.space.com/scienceastronomy/astronomy/leonids_1833_011114.html

Cea mai cunoscuta ploaie de meteoriti a lumii este furtuna care a avut loc in dimineata zilei de 13 Noiembrie 1833. Ea a avut o origine biblica şi a fost doar preluate de astronomii de la mijlocul anului 1920.

Mai multe despre acest subiect puteti gasi pe site-ul de mai jos:

http://www.johnpratt.com/items/docs/lds/meridian/1999/meteors.html